14 Acești gadiți au fost căpeteniile oștirii: cel mai neînsemnat valora cât o sută de oameni, cel mai renumit – cât o mie.
15 Aceștia sunt cei ce au trecut Iordanul în prima lună a anului, atunci când acesta se revarsă peste maluri și i-au izgonit pe toți cei din vale, înspre răsărit și înspre apus.
16 De asemenea, și dintre urmașii lui Beniamin și ai lui Iuda au venit la David la fortăreață.
17 David le-a ieșit în întâmpinare și i-a îndemnat astfel: – Dacă veniți la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutați, atunci inima mea se va uni cu voi, dar dacă vreți să mă trădați dușmanilor mei, deși nu sunt vinovat de nici o nelegiuire, Dumnezeul strămoșilor noștri să vadă și să judece!
18 Atunci Amasai, căpetenia celor treizeci, a fost îmbrăcat cu Duhul și a zis: – Suntem de partea ta, David! Suntem cu tine, fiu al lui Ișai! Pace! Pace ție și pace celor ce te ajută! Căci Însuși Dumnezeul tău te-a ajutat! David i-a primit și i-a pus căpetenii peste ceată.
19 Și dintre manasiți au trecut de partea lui David, atunci când el i-a însoțit pe filisteni la luptă împotriva lui Saul. Ei însă nu le-au fost de ajutor filistenilor, fiindcă domnitorii acestora au hotărât să-l trimită înapoi peDavid, zicând: „Vom plăti cu capetele noastre dacă va trece de partea lui Saul, stăpânul lui!“
20 Când David a plecat înspre Țiklag, au trecut de partea lui manasiții Adnah, Iozabad, Iediael, Mihail, Iozabad, Elihu și Țiletai, toți fiind căpetenii ale miilor care erau în Manase.