1 După ce David s-a stabilit în palatul lui, i-a zis profetului Natan: – Privește! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul Legământului cu Domnul se află sub niște pânze.
2 – Fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine! i-a răspuns Natan lui David.
3 În noaptea aceea însă Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Natan și i-a zis:
4 „Du-te și spune-i robului Meu David, astfel: «Așa vorbește Domnul : ‘Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit.
5 Eu nu am locuit într-o Casă din ziua în care l-am ridicat pe Israel și până astăzi, ci am călătorit din cort în cort și dintr-o locuință într-alta.
6 Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu întregul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, să-Mi zidească o Casă din cedru?’»
7 Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel.
8 Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit dinaintea ta pe toți dușmanii tăi și ți-am făcut un nume ca numele celor mari de pe pământ.
9 Am păstrat un loc pentru poporul Meu Israel și l-am sădit acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat și fără ca cei nedrepți să-l mai poată istovi, așa cum făcuseră mai înainte,
10 încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Și ție ți-i voi supune pe toți dușmanii tăi. Acum îți vestesc că Domnul îți va zidi o Casă.
11 Când ți se vor împlini zilele și vei merge la un loc cu strămoșii tăi, îl voi ridica pe urmașul tău, care va fi dintre fiii tăi, și-i voi întări domnia.
12 El Îmi va zidi o Casă, și Eu îi voi întări tronul pe vecie.
13 Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Și nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, așa cum am îndepărtat-o de la cel ce a fost înaintea ta.
14 Îl voi așeza în casa Mea și în regatul Meu pe vecie, iar tronul lui va fi întărit pe vecie.’»“
15 Natan l-a înștiințat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.
16 Regele David a venit și s-a așezat înaintea Domnului , spunând: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și cine este casa mea, de m-ai adus până aici?
17 Și ca și cum ar fi prea puțin pentru Tine, Dumnezeule, ai vorbit pe deasupra și despre viitorul casei robului Tău, privindu-mă ca pe un om de rang înalt, Doamne Dumnezeule!
18 Ce ar putea să-Ți mai răspundă David la toată cinstea arătată robului Tău? Tu îl cunoști pe robul Tău!
19 Doamne , de dragul robului Tău și datorită inimii Tale, ai făcut Tu toate aceste lucrări mărețe și ai descoperit toate aceste lucruri mari.
20 Doamne , după câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine și nu există alt Dumnezeu în afară de Tine.
21 Și cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Și facă un nume? Tu ai făcut lucrări mărețe și înfricoșătoare, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care Ți l-ai răscumpărat din Egipt.
22 Ai hotărât ca poporul Tău, Israel, să fie poporul Tău pe vecie, iar Tu, Doamne , să le fii Dumnezeu.
23 Și acum, Doamne , fie ca promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău și la Casa lui să rămână pe vecie și fă precum ai zis.
24 Fie întărit și preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este Dumnezeu pentru Israel, iar casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta.
25 Tu, Dumnezeul meu, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să Ți se roage.
26 Așadar, Doamne , Tu, Cel Care ești Dumnezeu, ai promis robului Tău aceste lucruri bune.
27 Binevoiește deci să binecuvântezi casa robului Tău, ca să dăinuiască veșnic înaintea Ta. Căci ceea ce Tu, Doamne , ai binecuvântat va rămâne binecuvântat pe vecie.“