2 David a zis: „Voi da dovadă de loialitate față de Hanun, fiul lui Nahaș, căci și tatăl său a dat dovadă de loialitate față de mine.“ David a trimis soli ca să-l mângâie sufletește pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în țara amoniților, la Hanun, ca să-l mângâie sufletește,
3 căpeteniile amonite i-au zis lui Hanun: „Chiar crezi că David dorește să-l cinstească pe tatăl tău, trimițându-ți acești oameni ca să te mângâie sufletește? Slujitorii lui au venit la tine mai degrabă ca să cerceteze, să iscodească și să cucerească țara.“
4 Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, i-a ras, le-a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, și le-a dat drumul,
5 astfel că ei au plecat. Când David a fost înștiințat despre ce li s-a întâmplat bărbaților acelora, a trimis să le spună bărbaților care au fost atât de mult umiliți: „Rămâneți în Ierihon până vă va crește din nou barba și apoi să vă întoarceți!”
6 Văzând că se făcuseră urâți lui David, Hanun și amoniții au trimis o mie de talanți de argint ca să tocmească care și călăreți din Aram-Naharayim, din regatul arameu al Maacăi și din Țoba.
7 Au tocmit astfel treizeci și două de mii de care și pe regele din Maaca cu oștirea lui. Aceștia au venit și și-au așezat tabăra la Medeba, iar amoniții s-au strâns din cetățile lor, ca să meargă la război.
8 Când a auzit David acest lucru, l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oștirea, numai războinici viteji.