14 Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem fi în stare să-Ți oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate și ceea ce Ți-am oferit a fost primit din mâna Ta.
15 Înaintea Ta noi suntem doar niște străini și peregrini, la fel ca și strămoșii noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără nădejde.
16 Doamne , Dumnezeul nostru, tot acest belșug pe care l-am strâns ca să zidim o Casă Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta și totul Îți aparține Ție.
17 Dumnezeul meu, știu că Tu cercetezi inima, iar curăția Îți este plăcută. Eu am dăruit toate acestea în curăție de inimă și am privit cu bucurie la poporul Tău, care se află aici, aducându-Ți darurile lui.
18 Doamne , Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, strămoșii noștri, păstrează această dorință în inima poporului Tău pe vecie și ține-le inima aproape de Tine!
19 Iar fiului meu Solomon, dă-i o inimă dedicată întru totul, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale și rânduielile Tale, să le împlinească pe toate și să zidească Templul pentru care am făcut pregătiri.“
20 Apoi David i-a zis întregii adunări: „Binecuvântați pe Domnul , Dumnezeul vostru!“ Și toată adunarea a binecuvântat pe Domnul , Dumnezeul strămoșilor lor; ei s-au închinat cu toții, plecându-se înaintea Domnului și a regelui.