14 Porumbița mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălțimilor, arată-mi fața ta și lasă-mă să-ți aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar fața ta este încântătoare!“
15 Prindeți-ne vulpile, micuțele vulpi care distrug viile, viile noastre care sunt în floare!
16 Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui! El își paște turma printre crini.
17 Până când se va lumina de ziuă, iar umbrele vor zbura, întoarce-te, iubitul meu, și fii ca o gazelă, sau ca un pui de cerb peste munții stâncoși!#+ 2:17 Sensul termenului în ebraică este nesigur; sau: munții Beter