1 O, dacă ai fi fost frate cu mine și dacă ai fi fost alăptat de mama mea! Atunci te-aș fi găsit afară, te-aș fi sărutat și nimeni nu m-ar fi disprețuit!
2 Te-aș fi luat și te-aș fi condus în casa mamei mele, care m-a învățat. Ți-aș fi dat să bei vin aromat, nectar din rodiile mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu și cu mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze!
4 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului: nu stârniți și nu treziți iubirea până când nu-i va face ei plăcere!
5 Cine este aceea care apare din pustie sprijinindu-se de iubitul ei? Te-am trezit sub măr, acolo unde mama ta te-a conceput, acolo unde a suferit durerile pentru a te naște.
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta și asemenea unui semn pe brațul tău! Fiindcă dragostea este puternică precum moartea, iar ardoarea ei este de neînduplecat precum Locuința Morților; flăcările ei sunt flăcări de foc, flăcări mistuitoare!
7 Apele mari nu pot să stingă dragostea, râurile nu sunt în stare să o înece! Dacă un om ar dărui toate bogățiile din casa lui pentru iubire, ar fi doar profund disprețuit!
8 Avem o soră tânără căreia nu i-au crescut încă sânii. Ce vom face pentru sora noastră în ziua când va fi pețită?
9 Dacă este un perete, vom construi pe el turnuri de argint, iar dacă este o ușă o vom închide cu scânduri de cedru!
10 Eu sunt un zid, iar sânii mei sunt ca niște turnuri! Și astfel am devenit în ochii lui ca una care i-a adus împlinire!
11 Solomon avea o vie in Baal-Hamon; el a încredințat-o unor îngrijitori și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de șecheli de argint.
12 Via mea, este a mea și numai a mea! Cei o mie de șecheli să-ți revină ție, Solomoane, iar două sute celor ce-i îngrijesc rodul!
13 Tu, care locuiești în grădini, însoțită de prieteni, dă-mi voie să-ți aud glasul!
14 Aleargă, iubitul meu, fii asemenea unei gazele sau asemenea unui pui de cerb peste munții înmiresmați!