2 Eu adormisem, însă inima îmi era trează. Am auzit astfel vocea iubitului meu care bătea la poartă : „Deschide-mi, sora mea, draga mea, porumbița mea, desăvârșita mea! Capul îmi este acoperit de rouă și părul îmi este plin de umezeala nopții.“
3 Tocmai mi-am scos tunica, iarăși să mă îmbrac? Tocmai mi-am spălat picioarele, iarăși să mi le murdăresc?
4 Iubitul meu și-a întins mâna prin fereastră și atunci inima mea a început să-l dorească.
5 M-am sculat să deschid iubitului meu; și de pe mâna mea se prelingea smirnă, iar de pe degetele mele picura smirnă pe mânerele ușii.
6 Am deschis iubitului meu... dar iubitul meu se întorsese și plecase. Sufletul meu se topea când vorbea.L-am căutat, dar nu l-am găsit. L-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
7 M-au întâlnit santinelele care dădeau ocol cetății; m-au lovit și m-au rănit, mi-au luat voalulcei ce păzesc zidurile.
8 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, dacă-l găsiți pe iubitul meu, ce-i veți spune?... Să-i spuneți că sunt bolnavă de iubirea lui!