2 Te-aș fi luat și te-aș fi condus în casa mamei mele, care m-a învățat. Ți-aș fi dat să bei vin aromat, nectar din rodiile mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu și cu mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze!
4 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului: nu stârniți și nu treziți iubirea până când nu-i va face ei plăcere!
5 Cine este aceea care apare din pustie sprijinindu-se de iubitul ei? Te-am trezit sub măr, acolo unde mama ta te-a conceput, acolo unde a suferit durerile pentru a te naște.
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta și asemenea unui semn pe brațul tău! Fiindcă dragostea este puternică precum moartea, iar ardoarea ei este de neînduplecat precum Locuința Morților; flăcările ei sunt flăcări de foc, flăcări mistuitoare!
7 Apele mari nu pot să stingă dragostea, râurile nu sunt în stare să o înece! Dacă un om ar dărui toate bogățiile din casa lui pentru iubire, ar fi doar profund disprețuit!
8 Avem o soră tânără căreia nu i-au crescut încă sânii. Ce vom face pentru sora noastră în ziua când va fi pețită?