34 Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre cer și mi-am recăpătat judecata. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat și L-am slăvit pe Cel Veșnic Viu. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică, iar Împărăția Lui dăinuie din generație în generație.
35 Toți locuitorii pământului sunt socotiți ca un nimic; El face ce vrea cu oștirea cerurilor și cu locuitorii pământului. Nu există nimeni care să-L poată opri sau care să-I poată zice: «Ce faci?»
36 Atunci mi-am recăpătat judecata și mi-au fost date înapoi gloria împărăției mele, măreția și strălucirea mea. Sfetnicii și nobilii mei m-au căutat din nou și am fost pus iarăși la conducerea împărăției mele, iar măreția dinainte a sporit și mai mult.
37 Acum dar eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să-i smerească pe cei ce umblă în mândrie.“