1 În vremea aceea se va ridica Mihail, marea căpetenie, ocrotitorul poporului tău; va fi o vreme de necaz, cum n-a fost de la începutul neamurilor și până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va scăpa, și anume oricine va fi găsit scris în carte.
2 Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viață veșnică, iar alții – pentru rușine și veșnic dispreț.
3 Înțelepții vor străluci ca strălucirea boltei cerești, iar cei ce au învățat dreptatea pe mulți vor străluci ca stelele, în vecii vecilor.
4 Tu însă, Daniele, tăinuiește aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Atunci mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.
5 Apoi eu, Daniel, m-am uitat și iată că alți doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului și altul de cealaltă parte a râului.
6 Unul din ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului: – Cât va mai fi până la împlinirea acestor lucruri uimitoare?
7 Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre ceruri și l-am auzit jurând pe Cel Veșnic Viu, astfel: – Va mai fi o vreme, vremuri și o jumătate de vreme! Când se va sfârși zdrobirea puterii poporului sfânt, atunci se vor împlini toate aceste lucruri.
8 Eu am auzit, dar nu am înțeles, așa că am întrebat: – Stăpâne, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?
9 El mi-a răspuns: – Du-te, Daniele, căci cuvintele acestea sunt tăinuite și pecetluite până la vremea sfârșitului.
10 Mulți se vor curăți, se vor albi și vor fi încercați, însă cei răi vor continua să fie răi; nici unul dintre cei răi nu va înțelege, însă cei înțelepți vor înțelege.
11 De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată și de la așezarea urâciunii pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile.
12 Ferice de cel ce așteaptă și ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile.
13 Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârșitul! Te vei odihni și, la sfârșitul zilelor, te vei scula pentru a-ți primi partea de moștenire.