10 Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și ale nobililor lui, a intrat în sala de ospăț și a zis: „Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te înspăimânte gândurile tale și să nu pălești la față!
11 Există în împărăția ta un om care are în el duhul sfinților zei și despre care, pe vremea tatălui tău, s-a descoperit că are lumină, agerime și o înțelepciune ca înțelepciunea zeilor. Împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, l-a pus căpetenie peste magicieni, peste descântători, peste astrologi și peste ghicitori,
12 deoarece s-au găsit în el, adică în Daniel – numit de împărat și Beltșațar – un duh deosebit, știință și agerime în interpretarea viselor, în deslușirea enigmelor și în dezlegarea lucrurilor încâlcite. Acum dar, să fie chemat Daniel și el îți va spune interpretarea!“
13 Daniel a fost adus înaintea împăratului, iar acesta l-a întrebat pe Daniel: – Tu ești acel Daniel, unul dintre exilații lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul?
14 Am auzit că ai în tine duhul zeilor și că s-a găsit în tine lumină, agerime și înțelepciune deosebită.
15 Până acum au fost aduși înaintea mea înțelepți și descântători, ca să citească scrierea aceasta și să-mi facă cunoscută interpretarea ei, dar nu au putut să-mi spună interpretarea cuvintelor.
16 Despre tine însă am auzit că poți să dai interpretări și să dezlegi lucrurile încâlcite. Acum, dacă vei putea să citești scrierea și să-mi faci cunoscută interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, vei avea un lanț de aur la gât și vei fi al treilea la conducerea împărăției.