1 Darius a găsit cu cale să numească peste împărăția sa o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția,
2 iar peste ei a pus trei supraveghetori, între care era și Daniel. Satrapii erau datori să le dea socoteală acestor trei, astfel încât împăratul să nu sufere vreo pagubă.
3 Daniel însă era mai distins decât toți supraveghetorii și satrapii, deoarece în el era un duh deosebit, iar împăratul se gândea să-i dea autoritate peste toată împărăția.
4 Atunci supraveghetorii și satrapii au plănuit să găsească o pricină împotriva lui Daniel în privința treburilor împărăției, dar nu au putut să găsească nici o pricină și nici o greșeală, deoarece era om de încredere și nu se putea găsi în el vreo neglijență sau vreo greșeală.
5 Oamenii aceia au zis: „Nu găsim în acest Daniel nici o pricină, numai dacă nu am găsi ceva în privința Legii Dumnezeului său!“
6 Atunci supraveghetorii și satrapii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat și i-au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius!
7 Toți supraveghetorii împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se dea un decret împărătesc, întărit printr-o interdicție, ca oricine se va ruga, în următoarele treizeci de zile, altui zeu sau altui om decât ție, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei.