6 Atunci supraveghetorii și satrapii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat și i-au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius!
7 Toți supraveghetorii împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se dea un decret împărătesc, întărit printr-o interdicție, ca oricine se va ruga, în următoarele treizeci de zile, altui zeu sau altui om decât ție, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei.
8 Acum, împărate, întărește interdicția și semnează decretul pentru ca nimeni să nu-l poată schimba, după legea mezilor și perșilor, care, odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.“
9 În urma celor spuse, împăratul Darius a semnat decretul și interdicția.
10 Deși știa că s-a semnat decretul, Daniel continua să meargă în casa lui, care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim și, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte.
11 Atunci oamenii aceia au dat năvală în casă și l-au găsit pe Daniel rugându-se și cerând milă de la Dumnezeul său.
12 Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au amintit de interdicția împărătească: – Oare nu ai semnat o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om în afară de tine să fie aruncat în groapa cu lei? Împăratul a răspuns: – Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor și a perșilor, care odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.