2 Poftesc ogoare, și apoi pun mâna pe ele! Poftesc case, iar apoi și le însușesc! Îl jecmănesc pe om și casa lui, pe bărbat și moștenirea sa.
3 De aceea, așa vorbește Domnul : «Iată, plănuiesc împotriva acestui clan o nenorocire de care nu vă veți putea feri grumajii! Și nu veți mai umbla plini de înfumurare, căci vor fi vremuri grele.
4 În ziua aceea, veți fi de pomină și se va face un cântec de jale pe seama voastră, care va zice: ‘Suntem ruinați de tot! El înstrăinează proprietatea poporului meu! Vai cum o înlătură de la mine! Ogoarele noastre le împarte trădătorilor!’
5 De aceea nu vei mai avea pe nimeni care să împartă țara prin sorț în adunarea Domnului.
6 ‘Nu mai predicați!’, vor predica ei atunci. ‘Să nu mai predice aceste lucruri! Ocările nu ne vor copleși!’
7 Dar ce ar trebui să se zică, casă a lui Iacov?Ar trebui să se zică:‘Se mânie chiar atât de ușor Duhul Domnului? Acesta este felul Lui de a lucra?’ Oare nu fac bine cuvintele Mele celui ce umblă cu dreptate?
8 De curând, poporul Meu s-a ridicat ca un dușman.Ați smuls mantaua, ce acoperea haina, de la cei care treceau în siguranță ca niște oameni ce se întorc de la război.