2 A pierit cel evlavios din țară și n-a mai rămas nici un om drept!Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge; fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.
3 Mâinile lor sunt deprinse cu răul! Conducătorul cere daruri, iar judecătorul pretinde mită; cei mari își spun dorința pe față și conspiră împreună pentru a și-o îndeplini.
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini. Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit! Acum va fi stupoare pentru voi!
5 Nu-l crede pe prieten, nu te încrede în amic! Păzește-ți ușa gurii de cea care se odihnește la pieptul tău!
6 Căci fiul își desconsideră tatăl, fiica se ridică împotriva mamei ei, iar nora – împotriva soacrei sale, așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7 Eu însă voi privi la Domnul , voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele! Dumnezeul meu mă va asculta!
8 Nu te bucura din pricina mea, dușmană a mea, căci, deși am căzut, mă voi ridica! Deși locuiesc în întuneric, Domnul va fi lumina mea!