6 Ea nu dă atenție căii care duce la viață; căile ei rătăcesc, dar ea nu știe lucrul acesta.
7 Acum, fiilor, ascultați-mă și nu vă îndepărtați de la cuvintele mele.
8 Fiule, păstrează-ți calea departe de a ei, nu te apropia de ușa locuinței ei,
9 pentru ca să nu-ți dai cinstea altora și anii tăi unui om nemilos,
10 pentru ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta și din munca ta să se îmbogățească casa altuia,
11 iar, la sfârșitul vieții, să oftezi din greu când carnea și trupul ți se vor istovi.
12 Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a disprețuit inima mea mustrarea!