1 Nu strigă înțelepciunea? Nu-și înalță priceperea glasul?
2 Ea se oprește pe înălțimi, de-a lungul străzilor, la răspântii,
3 lângă porțile care duc spre intrarea cetății, la uși, și strigă cu voce tare:
4 „Oamenilor, către voi strig și spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
5 O, nesăbuiților, înțelegeți prudența; proștilor, înțelegeți priceperea!
6 Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
7 Căci gura mea rostește adevărul, iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
9 Toate sunt clare pentru cel priceput și corecte pentru cei ce au găsit cunoștința.
10 Primiți îndrumarea mea în loc de argint și alegeți cunoștința în schimbul aurului ales,
11 căci înțelepciunea este mai prețioasă decât mărgăritarele și orice ți-ai dori nu se poate compara cu ea.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și chibzuința.
13 Frica de DOMNUL te face să urăști răul. Iată ce urăsc eu: mândria și aroganța, calea rea și gura care vorbește lucruri stricate.
14 Al meu este sfatul și înțelepciunea răsunătoare; a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împărații și cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
16 Prin mine guvernează prinții și toți nobilii care conduc pământul.
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută mă vor găsi.
18 Eu aduc bogăție și onoare, belșug și bunăstare.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat; profitul meu întrece argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor justiției,
21 ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.
22 DOMNUL m-a creat ca cea dintâi dintre căile Lui,înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau oceanele, când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întocmit El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului,
28 când a pironit norii sus și a întărit izvoarele adâncului,
29 când a dat mării porunca Lui, ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa, când a trasat temeliile pământului,
30 eu eram meșterul de lângă El și zi de zi aveam parte de desfătări, jucând neîncetat în prezența Lui,
31 jucând pe întinderea pământului Lui și găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.
32 Acum deci, fiilor, ascultați-mă! Binecuvântați sunt cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n-o ignorați!
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, așteptând la pragul ușii mele.
35 Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața și primește astfel o favoare de la DOMNUL.
36 Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“