12 Atunci îngerul Domnului a întrebat: – Doamne al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani?
13 Domnul i-a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.
14 Apoi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Vestește și zi că așa vorbește Domnul Oștirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion,
15 dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu mă supărasem numai puțin însă ele au mărit nenorocirea!»
16 De aceea, așa vorbește Domnul : «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oștirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim!»
17 Vestește mai departe și spune că așa vorbește Domnul Oștirilor: «Cetățile Mele se vor revărsa din nou de belșug! Domnul va mângâia iarăși Sionul și va alege din nou Ierusalimul!»“
18 Atunci mi-am ridicat ochii, m-am uitat și am văzut patru coarne.