1 În cel de-al patrulea an al domniei împăratului Darius, Cuvântul Domnului a venit la Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, adică luna Chislev.
2 Cei din Betel îi trimiseseră pe Sarețer și pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii săi, ca să se roage Domnului
3 și să-i întrebe pe preoții din Casa Domnului Oștirilor și pe profeți: „Trebuie să plângem în luna a cincea și să postim la fel cum am făcut atâția ani?“
4 Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
5 „Vorbește întregului popor al țării, precum și preoților și spune-le: «Când ați postit și v-ați tânguit în lunile a cincea și a șaptea, în timpul acestor șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi?
6 Iar când mâncați și beți, oare nu pentru voi înșivă mâncați și beți?
7 Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeții din vechime, când Ierusalimul era locuit și în pace, alături de cetățile din jurul lui, iar Neghevul și zona deluroasă erau și ele locuite?»“
8 Cuvântul Domnului a venit din nou la Zaharia și i-a zis:
9 „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Înfăptuiți judecată dreaptă și fiecare să arate bunătate și milă față de semenul său!
10 Nu asupriți pe văduvă sau pe orfan, nici pe străin sau pe sărac și nici unul să nu gândească rău în inima lui împotriva semenului său!»
11 «Dar ei au refuzat să asculte, și-au întors spatele cu încăpățânare și și-au astupat urechile ca să n-audă!
12 Și-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea și cuvintele pe care le trimitea Domnul Oștirilor prin Duhul Său, prin profeții din vechime. Și astfel a venit o mare mânie de la Domnul Oștirilor.
13 Când Eu am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei vor chema, nici Eu nu voi asculta, zice Domnul Oștirilor.
14 I-am împrăștiat asemenea unei furtuni printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau, iar țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai trecea prin ea și nu se mai întorcea prin ea. Și au prefăcut astfel țara cea plăcută într-o pustietate.»“