3 Spune-le deci celor din popor că așa vorbește Domnul Oștirilor: «Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul Oștirilor, și mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul Oștirilor.
4 Nu fiți ca strămoșii voștri, cărora le proclamau profeții din vechime, zicându-le din partea Domnului Oștirilor: ‘Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!’ Ei n-au ascultat și nici măcar nu Mi-au dat atenție, zice Domnul.
5 Unde sunt acum strămoșii voștri? Cât despre profeți, trăiesc ei oare veșnic?
6 Totuși cuvintele și hotărârile pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeții, n-au atins ele, în cele din urmă, inima părinților voștri?» Atunci ei s-au întors și au spus: « Domnul Oștirilor ne-a făcut așa cum hotărâse să ne facă, ca urmare a căilor și a faptelor noastre.»“
7 În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, adică luna Șebat, în cel de-al doilea an al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido. Zaharia a zis:
8 „M-am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu! El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.
9 Eu am întrebat: – Ce sunt aceștia, stăpânul meu? Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îți voi arăta ce sunt!