2 La primul car erau niște cai roșii, la al doilea car erau cai negri,
3 la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau niște cai tărcați, toți cai puternici.
4 L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine: – Ce înseamnă acestea, stăpânul meu?
5 Îngerul mi-a răspuns: – Acestea sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies de unde le era locul, de lângă Stăpânul întregului pământ.
6 Caii cei negri au pornit înspre ținutul din nord, cei albi au pornit după ei, iar cei tărcați au pornit înspre ținutul din sud.
7 Când caii cei puternici au ieșit, erau dornici să meargă să străbată pământul. Îngerul le-a zis: «Duceți-vă și străbateți pământul!» Și ei l-au străbătut.
8 Apoi el m-a strigat și mi-a vorbit astfel: – Privește, cei care se îndreaptă spre ținutul din nord vor face ca Duhul Meu să se odihnească în acel ținut!“