1 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într’un chip vrednic de chemarea, pe care ați primit-o,
2 cu toată smerenia și blîndeța, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste,
3 și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii.
4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre.
5 Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez.
6 Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai pe sus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți.
7 Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.
8 De aceea este zis: „S’a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor.“
9 Și acest: „S’a suit“, ce însemnează decît că înainte Se pogorîse în părțile mai de jos ale pămîntului?
10 Cel ce S’a pogorît, este acelaș cu cel ce s’a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
11 Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători,
12 pentru desăvîrșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13 pînă vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos;
14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vînt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire;
15 ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
16 Din El tot trupul, bine închegat și strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste.
17 Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgînii, în deșertăciunea gîndurilor lor,
18 avînd mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor.
19 Ei și-au perdut orice pic de simțire, s’au dedat la desfrînare, și săvîrșesc cu lăcomie orice fel de necurăție.
20 Dar voi n’ați învățat așa pe Hristos;
21 dacă, cel puțin, L-ați ascultat, și dacă, potrivit adevărului care este în Isus, ați fost învățați,
22 cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă desbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare;
23 și să vă înoiți în duhul minții voastre,
24 și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.
25 De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul“, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
26 „Mîniați-vă și nu păcătuiți“. Să n’apună soarele peste mînia voastră,
27 și să nu dați prilej diavolului.
28 Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
29 Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
30 Să nu întristați pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.
31 Orice amărăciune, orice iuțime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
32 Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v’a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.