1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliți, este să fie mîntuiți.
2 Le mărturisesc că ei au rîvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
3 pentrucă, întrucît n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși, și nu s’au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.
4 Căci Hristos este sfîrșitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.
5 În adevăr, Moise scrie că omul care împlinește neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.
6 Pe cînd iată cum vorbește neprihănirea, pe care o dă credința: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?» (Să pogoare adică pe Hristos din cer).
7 Sau: «Cine se va pogorî în Adînc?» (Să scoale adică pe Hristos din morți).
8 Ce zice ea deci? «Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.» Și cuvîntul acesta este cuvîntul credinței, pe care-l propovăduim noi.
9 Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mîntuit.
10 Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire,
11 după cum zice Scriptura: «Oricine crede în el, nu va fi dat de rușine.»
12 În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu și Grec; căci toți au acelaș Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă.
13 Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.»
14 Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Și cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15 Și cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeși? După cum este scris: «Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!»
16 Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?»
17 Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.
18 Dar eu întreb: «N’au auzit ei?» Ba da; căci «glasul lor a răsunat prin tot pămîntul, și cuvintele lor au ajuns pînă la marginile lumii.»
19 Dar întreb iarăș: «N’a știut Israel lucrul acesta?» Ba da; căci Moise, cel dintîi, zice: «Vă voi întărîta la pizmă prin ceeace nu este neam, vă voi ațîța mînia printr-un neam fără pricepere.»
20 Și Isaia merge cu îndrăzneala pînă acolo că zice: «Am fost găsit de ceice nu Mă căutau; M’am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.»
21 Pe cînd, despre Israel zice: «Toată ziua Mi-am întins mînile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.»