21 Dar acum s’a arătat o neprihănire (Grecește: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și proorocii –
22 și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
23 Căci toți au păcătuit, și sînt lipsiți de slava lui Dumnezeu.
24 Și sînt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
25 Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credința în sîngele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu;
26 pentruca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel în cît, să fie neprihănit, și totuș să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27 Unde este dar pricina de laudă? S’a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinței.