14 Căci, dacă moștenitori sînt ceice se țin de Lege, credința este zădarnică, și făgăduința este nimicită;
15 pentrucă Legea aduce mînie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.
16 Deaceea moștenitori sînt ceice se fac prin credință, pentruca să fie prin har, și pentruca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămînța lui Avraam: nu numai pentru sămînța aceea care este supt Lege, ci și pentru sămînța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,
17 dupăcum este scris: „Te-am rînduit să fii tatăl multor neamuri.“ El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morții, și care cheamă lucrurile cari nu sînt, ca și cum ar fi.
18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Așa va fi sămînța ta.“
19 Și, fiindcă n’a fost slab în credință, el nu s’a uitat la trupul său, care era îmbătrînit, – avea aproape o sută de ani, – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
20 El nu s’a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu,