14 Aceștia erau fiii lui Gad, căpetenii ale oștirii; unul singur, cel mai mic, putea să se lupte cu o sută de oameni, și cel mai mare cu o mie.
15 Aceștia au trecut Iordanul în luna întîi, cînd ieșea din matcă, pe tot cursul lui, și ei sînt aceia cari au pus pe fugă pe toți locuitorii din văi, la răsărit și la apus.
16 Și din fiii lui Beniamin și ai lui Iuda au fost unii cari s’au dus la David în cetățuie.
17 David le-a ieșit înainte, și le-a vorbit astfel: „Dacă veniți la mine cu gînduri bune, ca să mă ajutați, inima mea se va uni cu voi; dar dacă veniți să mă înșelați, în folosul vrăjmașilor mei, cînd nu fac nicio sîlnicie, Dumnezeul părinților noștri să vadă și să judece!“
18 Amasai, unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul, și a zis: „Sîntem cu tine, Davide, și cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ție, și pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ți-a ajutat!“ Și David i-a primit, și i-a pus între căpeteniile oștirii.
19 Niște oameni din Manase s’au unit cu David, cînd a pornit cu război împotriva lui Saul cu Filistenii. Dar n’au fost de ajutor Filistenilor; căci, dupăce s’au sfătuit, domnii Filistenilor au trimes înapoi pe David, zicînd: „S’ar putea ca el să treacă de partea stăpînului său Saul, și să ne pună astfel în primejdie capetele noastre.“
20 Cînd s’a întors la Țiclag, iată cei ce s’au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu și Țiltai, căpetenia miilor lui Manase.