1 Pe cînd locuia David în casa lui, a zis proorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într’o casă de cedru, și chivotul legămîntului Domnului este într’un cort.“
2 Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ți spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.“
3 În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan:
4 „Du-te și spune robului Meu David: «Așa vorbește Domnul: «Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit.
5 Căci Eu n’am locuit într’o casă din ziua cînd am scos pe Israel din Egipt pînă în ziua de azi; ci am mers din cort în cort, și din locaș în locaș.
6 Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: «Pentruce nu-Mi zidiți o casă de cedru?»
7 Acum să spui robului Meu David: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Te-am luat dela pășune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel;
8 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta, și ți-am făcut nume ca numele celor mari de pe pămînt:
9 am dat o locuință poporului Meu Israel, și l-am sădit ca să fie statornic acolo și să nu mai fie turburat, pentruca cei răi să nu-l mai nimicească așa cum îl nimiceau mai înainte
10 și pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toți vrăjmașii tăi. Și îți vestesc că Domnul îți va zidi o casă.
11 Cînd ți se vor împlini zilele, și cînd te vei duce la părinții tăi, voi ridica sămînța ta după tine, și anume pe unul din fiii tăi, și-i voi întări domnia.
12 El Îmi va zidi o casă, și-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.
13 Eu îi voi fi Tată și el Îmi va fi fiu; și nu voi îndepărta bunătatea Mea dela el, cum am îndepărtat-o dela cel dinaintea ta.
14 Îl voi așeza pentru totdeauna în Casa Mea, și în împărăția Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.“
15 Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta.
16 Și împăratul David s’a dus și s’a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: „Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt?
17 Și atîta este puțin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbești și de casa robului Tău pentru vremile viitoare. Și binevoiești să-Ți îndrepți privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care ești înălțat, Doamne Dumnezeule!
18 Ce ar putea să-Ți mai spună David față de slava dată robului Tău? Tu cunoști pe robul Tău.
19 Doamne, din pricina robului Tău, și după inima Ta, ai făcut aceste lucruri mari, și i le-ai descoperit.
20 Doamne! nimeni nu este ca Tine, și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
21 Este oare pe pămînt un singur popor, care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ți faci un nume și să săvîrșești minuni și semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt?
22 Tu ai pus pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
23 Acum, Doamne, cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui să rămînă în veac, și fă după cuvîntul Tău!
24 Să rămînă, pentruca Numele Tău să fie slăvit pe vecie și să se spună: «Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!» Și casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!
25 Căci Tu însuți, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.
26 Acum, Doamne, Tu ești adevăratul Dumnezeu, și Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
27 Binecuvintează dar casa robului Tău, ca să rămînă pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvîntezi Tu, Doamne, este binecuvîntat pentru vecinicie!“