2 Împăratul David s’a sculat în picioare și a zis: „Ascultați-mă, fraților și poporul meu! Aveam de gînd să zidesc o casă de odihnă pentru chivotul legămîntului Domnului și pentru așternutul picioarelor Dumnezeului nostru, și mă pregăteam s’o zidesc.
3 Dar Dumnezeu mi-a zis: «Să nu zidești o casă Numelui Meu, căci ești un om de război și ai vărsat sînge.»
4 Domnul, Dumnezeul lui Israel, m’a ales din toată casa tatălui meu, pentruca să fiu împărat al lui Israel pe vecie; căci pe Iuda l-a ales căpetenie, casa tatălui meu a ales-o din casa lui Iuda, și dintre fiii tatălui meu pe mine m’a pus să domnesc peste tot Israelul.
5 Dintre toți fiii mei – căci Domnul mi-a dat mulți fii – a ales pe fiul meu Solomon, ca să-l pună pe scaunul de domnie al împărăției Domnului, peste Israel.
6 El mi-a zis: «Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa și curțile; căci l-am ales ca fiu al Meu; și-i voi fi Tată.
7 Îi voi întări împărăția pe vecie, dacă se va ținea, ca astăzi, de împlinirea poruncilor și rînduielilor Mele.»
8 Acum, înaintea întregului Israel, înaintea adunării Domnului, și în fața Dumnezeului nostru care vă aude, păziți și puneți-vă la inimă toate poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, ca să stăpîniți această bună țară, și s’o lăsați de moștenire fiilor voștri după voi pe vecie.