14 Căci ce sînt eu, și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bună voie? Totul vine dela Tine, și din mîna Ta primim ce-Ți aducem.
15 Înaintea Ta noi sîntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pămînt sînt ca umbra, și fără nici o nădejde.
16 Doamne, Dumnezeul nostru, din mîna Ta vin toate aceste bogății, pe cari le-am pregătit ca să-Ți zidim o casă, Ție, Numelui Tău celui sfînt, și ale Tale sînt toate.
17 Știu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, și că iubești curăția de inimă; de aceea Ți-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăția inimii mele, și am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducîndu-Ți de bunăvoie darurile lui.
18 Doamne, Dumnezeul părinților noștri Avraam, Isaac și Israel! Ține totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri și aceste gînduri, și întărește-i inima în Tine.
19 Dă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învățăturile Tale, și legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri, și să zidească el casa pentru care am făcut pregătiri.“
20 David a zis întregei adunări: „Binecuvîntați pe Domnul, Dumnezeul vostru.“ Și toată adunarea a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. Ei s’au plecat și s’au închinat înaintea Domnului și înaintea împăratului.