2 Adormisem, dar inima îmi veghea …Este glasul prea iubitului meu, care bate:„Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito!Căci capul îmi este plin de rouă,cîrlionții îmi sînt plini de picurii nopții.“ –
3 „Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăș?Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăș?
4 Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului,și mi-a fost milă de el atunci.
5 M’am sculat să deschid iubitului meu,în timp ce de pe mînile mele picura smirnă,și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnăpe mînerul zăvorului.
6 Am deschis iubitului meu;dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut.Înebuneam, cînd îmi vorbea.L-am căutat, dar nu l-am găsit;l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
7 Păzitorii cari dau ocol cetății m’au întîlnit;m’au bătut, m’au rănit;mi-au luat măhrama străjerii de pe ziduri.
8 Vă rog ferbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiți pe iubitul meu,ce-i veți spune? … Că sînt bolnavă de dragoste! –