1 O! de ai fi fratele meu,care a supt la țîțele mamei mele!Cînd te-aș întîlni în uliță, te-aș săruta,și nimeni nu m’ar ținea de rău.
2 Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele;ea m’ar învățasă-ți dau să bei vin mirositor,must din rodiile mele.
3 Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu,și dreapta lui să mă îmbrățișeze! –
4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,nu stîrniți, nu treziți dragostea,pînă nu vine ea. –
5 Cine este aceea, care se suie din pustie,rezemată de iubitul ei și zicînd:„Te-am trezit supt măr;acolo te-a născut mamă-ta,acolo te-a născut și te-a făcut ea.“ –
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău;căci dragostea este tare ca moartea,și gelozia este neînduplecată ca locuința morților;jarul ei este jar de foc,o flacără a Domnului.
7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,și rîurile n’ar putea s’o înece;de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,tot n’ar avea de cît dispreț.
8 Avem o soră micuță,care n’are încă țîțe.Ce vom face cu sora noastrăîn ziua cînd îi vor veni pețitorii?
9 Dacă este zid,vom zidi niște zimți de argint pe ea;dar dacă este ușă,o vom închide cu o scîndură de cedru. –
10 Eu sînt un zid, și țîțele mele sînt ca niște turnuri;în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon;a închiriat-o unor păzitori;și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu.Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli,și două sute fie celor ce păzesc rodul! –
13 Tu, care locuiești în grădini,niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău:binevoiește și fă-mă să-l aud! –
14 Vino repede, iubitule,ca o căprioară sau ca puiul de cerbpe munții plini de mirozne!