21 Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpînire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme, și nu te înspăimînta.“
22 Voi v’ați apropiat cu toții de mine, și ați zis: „Să trimetem niște oameni înaintea noastră, ca să iscodească țara, și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăților în cari vom ajunge.“
23 Părerea aceasta mi s’a părut bună; și am luat doisprezece oameni dintre voi, cîte un om de fiecare seminție.
24 Ei au plecat, au trecut muntele, și au ajuns pînă la valea Eșcol, și au iscodit țara.
25 Au luat în mîni din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă, și au zis: „Bună țară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru.“
26 Dar voi n’ați vrut să vă suiți în ea, și v’ați răsvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.
27 Ați cîrtit în corturile voastre, și ați zis: „Pentrucă ne urăște, de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mînile Amoriților și să ne nimicească.