Deuteronomul 31 VDC

1 Moise s’a dus și a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel:

2 „Astăzi“, le-a zis el, „eu sînt în vîrstă de o sută douăzeci de ani: nu voi mai putea merge în fruntea voastră și Domnul mi-a zis: „Tu să nu treci Iordanul!“

3 Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuș înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, și vei pune stăpînire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus Domnul.

4 Domnul va face neamurilor acestora cum a făcut lui Sihon și Og, împărații Amoriților și țării lor, pe cari i-a nimicit.

5 Domnul vi le va da în mînă, și le veți face după poruncile pe cari vi le-am dat.

6 Întăriți-vă și îmbărbătați-vă! Nu vă temeți și nu vă înspăimîntați de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuș cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa“.

7 Moise a chemat pe Iosua, și i-a zis în fața întregului Israel: „Întărește-te și îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în țara pe care Domnul a jurat părinților lor că le-o va da, și tu îi vei pune în stăpînirea ei.

8 Domnul însuș va merge înaintea ta, El însuș va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme, și nu te spăimînta!“

9 Moise a scris legea aceasta, și a încredințat-o preoților, fiii lui Levi, cari duceau chivotul legămîntului Domnului, și tuturor bătrînilor lui Israel.

10 Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare șapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea corturilor,

11 cînd tot Israelul va veni să se înfățișeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citești legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.

12 Să strîngi poporul, bărbații, femeile, copiii și străinul care va fi în cetățile tale, ca să audă, și să învețe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

13 Pentruca și copiii lor, cari n’o vor cunoaște, s’o audă, și să învețe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cît veți trăi în țara pe care o veți lua în stăpînire, dupăce veți trece Iordanul.“

14 Domnul a zis lui Moise: „Iată că se apropie clipa cînd vei muri. Cheamă pe Iosua, și înfățișați-vă în cortul întîlnirii. Eu voi da poruncile Mele.“ Moise și Iosua s’au dus și s’au înfățișat în cortul întîlnirii.

15 Și Domnul S’a arătat în cort, într’un stîlp de nor: și stîlpul de nor s’a oprit la ușa cortului.

16 Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinții tăi. Și poporul acesta se va scula și va curvi după dumnezeii străini ai țării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, și va călca legămîntul Meu, pe care l-am încheiat cu el.

17 În ziua aceea, Mă voi aprinde de mînie împotriva lui. Îi voi părăsi, și-Mi voi ascunde Fața de ei. El va fi prăpădit, și-l vor ajunge o mulțime de rele și necazuri; și atunci va zice: «Oare nu m’au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?»

18 Și Eu Îmi voi ascunde Fața în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcîndu-se spre alți dumnezei.

19 Acum, scrieți-vă cîntarea aceasta. Învață pe copiii din Israel s’o cînte, pune-le-o în gură, și cîntarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel.

20 Căci voi duce pe poporul acesta în țara pe care am jurat părinților lui că i-o voi da, țară unde curge lapte și miere; el va mînca, se va sătura și se va îngrășa; apoi se va întoarce la alți dumnezei și le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti și va călca legămîntul Meu.

21 Cînd va fi lovit atunci cu o mulțime de rele și necazuri, cîntarea aceasta, care nu va fi uitată și pe care uitarea n’o va șterge din gura urmașilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, cari se arată și azi, înainte chiar ca să-l fi dus în țara pe care am jurat că i-o voi da“.

22 În ziua aceea, Moise a scris cîntarea aceasta, și a învățat pe copiii lui Israel s’o cînte.

23 Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, și a zis: „Întărește-te și îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în țara pe care am jurat că le-o voi da; și Eu însumi voi fi cu tine“.

24 Dupăce a isprăvit Moise în totul de scris într’o carte cuvintele legii acesteia,

25 a dat următoarea poruncă Leviților, cari duceau chivotul legămîntului Domnului:

26 „Luați cartea aceasta a legii, și puneți-o lîngă chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta.

27 Căci eu îți cunosc duhul tău de răzvrătire și încăpățînarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiți voi împotriva Domnului cît trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cît mai răzvrătiți veți fi după moartea mea!

28 Strîngeți înaintea mea pe toți bătrînii semințiilor voastre și pe căpeteniile oștirii voastre; voi spune cuvintele acestea în fața lor, și voi lua martor împotriva lor cerul și pămîntul.

29 Căci știu că după moartea mea vă veți strica, și vă veți abate dela calea pe care v’am arătat-o; și în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea, dacă veți face ce este rău înaintea Domnului, pînă acolo încît să-L mîniați prin lucrul mînilor voastre“.

30 Moise a rostit toate cuvintele cîntării acesteia, în fața întregei adunări a lui Israel:

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34