6 Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicînd: „Ați locuit destulă vreme în muntele acesta.
7 Întoarceți-vă, și plecați; duceți-vă la muntele Amoriților și în toate împrejurimile: în cîmpie, pe munte, în vale, în partea de miază-zi, pe țărmul mării, în țara Cananiților și în Liban, pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat.
8 Vedeți, v’am pus țara înainte; intrați și luați în stăpînire țara pe care domnul a jurat părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.“
9 În vremea aceea, v’am spus: „Eu nu vă pot purta singur.
10 Domnul, Dumnezeul vostru, v’a înmulțit, și azi sînteți foarte mulți la număr, ca stelele cerului.
11 Domnul, Dumnezeul părinților voștri, să vă mărească de o mie de ori pe atît, și să vă binecuvinteze, după cum a făgăduit!
12 Cum aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre?