2 Dacă cel vinovat este osîndit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pămînt și să-i dea în fața lui un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui.
3 Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dîndu-i mai multe lovituri decît atît, fratele tău să fie înjosit înaintea ta.
4 Să nu legi gura boului, cînd treieră grîul.
5 Cînd frații vor locui împreună, și unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s’o ia de nevastă, și să se însoare cu ea ca cumnat.
6 Întîiul născut, pe care-l va naște, să moștenească pe fratele cel mort și să-i poarte numele, pentruca numele acesta să nu fie șters din Israel.
7 Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, ea să se suie la poarta cetății, la bătrîni, și să spună: „Cumnatul-meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.“
8 Bătrînii cetății să-l cheme, și să-i vorbească. Dacă el stăruiește, și zice: „Nu vreau s’o iau,“