7 Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cîte ori Îl chemăm?
8 Și care este neamul acela așa de mare încît să aibă legi și porunci așa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v’o pun astăzi înainte?
9 Numai, ia seama asupra ta, și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe cari ți le-au văzut ochii, și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi și copiilor copiilor tăi.
10 Adu-ți aminte de ziua cînd te-ai înfățișat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, cînd Domnul mi-a zis: „Strînge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să învețe să se teamă de Mine tot timpul cît vor trăi pe pămînt; și să învețe și pe copiii lor să le păzească.“
11 Voi v’ați apropiat și ați stătut la poalele muntelui. Muntele era aprins, și flacările se ridicau pînă în inima cerului. Era întunerec, nori și negură deasă.
12 Și Domnul v’a vorbit din mijlocul focului; voi ați auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n’ați văzut nici un chip, ci ați auzit doar un glas.
13 El Și-a vestit legămîntul Său, pe care v’a poruncit să-l păziți, cele zece porunci; și le-a scris pe două table de piatră.