21 Să nu poftești nevasta aproapelui tău; să nu poftești casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău.“
22 Acestea sînt cuvintele pe cari le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori și din negură deasă, și le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table de piatră, și mi le-a dat.
23 Cînd ați auzit glasul acela din mijlocul întunerecului, și pe cînd tot muntele era aprins, căpeteniile semințiilor voastre și bătrînii voștri s’au apropiat toți de mine,
24 și ați zis: „Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava și mărimea Lui și noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, și totuș au rămas vii.
25 Și acum pentruce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi și mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.
26 Cine este, în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, și totuș să fi rămas viu?
27 Apropie-te mai bine, tu, și ascultă tot ce-ți va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuți tot ce-ți va spune Domnul, Dumnezeul nostru, și noi vom asculta, și vom face.“