2 Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui.
3 Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n’o cunoșteai și nici părinții tăi n’o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pîne, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul.
4 Haina nu ți s’a învechit pe tine, și nici nu ți s’au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani.
5 Recunoaște dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.
6 Să păzești poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, și să te temi de El.
7 Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într’o țară bună, țară cu pîraie de apă, cu izvoare și cu lacuri, cari țîsnesc din văi și munți;
8 țară cu grîu, cu orz, cu vii, cu smochini și cu rodii; țară cu măslini și cu miere;