25 M’am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți, m’am aruncat cu fața la pămînt, pentrucă Domnul spusese că vrea să vă nimicească.
26 M’am rugat Domnului, și am zis: „Stăpîne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moștenirea Ta, pe care ai răscumpărat-o, în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt, prin mîna Ta cea puternică.
27 Adu-ți aminte de robii tăi, Avraam, Isaac și Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui și la păcatul lui,
28 ca nu cumva țara din care ne-ai scos să zică: «Pentrucă Domnul n’avea putere să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și pentrucă-i ura,de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie.»
29 Totuș ei sînt poporul Tău și moștenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mîna Ta cea puternică și cu brațul Tău cel întins.“