2 Toți slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, plecau genunchiul și se închinau înaintea lui Haman, căci așa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina.
3 Și slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, au zis lui Mardoheu: „Pentru ce calci porunca împăratului?“
4 Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, și el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se țină de hotărîrea lui; căci el spusese că este Iudeu.
5 Și Haman a văzut că Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina înaintea lui. S’a umplut de mînie;
6 dar a crezut prea puțin pentru el să pună mîna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, și a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toți Iudeii cari se aflau în toată împărăția lui Ahașveroș.
7 În luna întîi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahașveroș, au aruncat Pur, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, pînă în luna a douăsprezecea, adică luna Adar.
8 Atunci Haman a zis împăratului Ahașveroș: „În toate ținuturile împărăției tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniștit.