26 De aceea zilele acestea s’au numit Purim, dela numirea Pur.Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce văzuseră ei înșiși și potrivit cu cele ce li se întîmplaseră,
27 Iudeii au luat pentru ei, pentru sămînța lor, și pentru toți ceice se vor lipi de ei, hotărîrea și îndatorirea neschimbăcioasă ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rînduit, și la vremea hotărîtă.
28 Zilele acestea trebuiau să fie pomenite și prăznuite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare ținut și în fiecare cetate. Și zilele acestea Purim nu trebuiau desființate niciodată din mijlocul Iudeilor, nici să se șteargă aducerea aminte de ele printre urmașii lor.
29 Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, și Iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentruca să întărească scrisoarea privitoare la Purim.
30 Au trimes scrisori tuturor Iudeilor, în cele o sută douăzeci și șapte de ținuturi ale împăratului Ahașveroș. Ele cuprindeau cuvinte de pace și de credincioșie,
31 întărind ținerea acestor zile Purim, la vremea hotărîtă, cum le rînduiseră Iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera pentru ei, și cum și le rînduiseră și pentru ei înșiși și pentru sămînța lor, cu prilejul postului lor și țipetelor lor.
32 Porunca Esterei a întărit așezarea acestei sărbători Purim, și lucrul acesta a fost scris în carte.