3 Tobia, Amonitul, era lîngă el, și a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărîma zidul lor de piatră.“
4 „Ascultă, Dumnezeul nostru, cum sîntem batjocoriți! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor, și dă-i pradă pe un pămînt unde să fie robi.
5 Nu le ierta fărădelegea, și păcatul lor să nu fie șters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.“
6 Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni pînă la jumătate din înălțimea lui. Și poporul lucra cu inimă.
7 Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amoniții și Asdodiții, s’au supărat foarte tare cînd au auzit că dregerea zidurilor înainta și că spărturile începeau să se astupe.
8 S’au unit toți împreună ca să vină împotriva Ierusalimului, și să-i facă stricăciuni.
9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru, și am pus o strajă zi și noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.