1 Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s’au ridicat mari plîngeri împotriva fraților lor Iudei.
2 Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fetele noastre, sîntem mulți; să ni se dea grîu ca să mîncăm și să trăim.“
3 Alții ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile și casele noastre, ca să avem grîu în timpul foametei.“
4 Alții ziceau: „Am împrumutat argint punînd zălog ogoarele și viile noastre pentru birul împăratului.
5 Și totuș carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri sînt ca și copiii lor; și iată, supunem la robie pe fiii noștri și pe fetele noastre, și multe din fetele noastre au și fost supuse la robie; sîntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sînt ale altora.“
6 M’am supărat foarte tare cînd le-am auzit plîngerile și cuvintele acestea.
7 Am hotărît să mustru pe cei mari și pe dregători, și le-am zis: „Ce! voi împrumutați cu camătă fraților voștri?“ Și am strîns în jurul meu o mare mulțime,
8 și le-am zis: „Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri Iudei, vînduți neamurilor; și voi să vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vînduți?“ Ei au tăcut, ne avînd ce să răspundă.
9 Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine. N’ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă?
10 Și eu, și frații mei și slujitorii mei, le-am împrumutat argint și grîu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!
11 Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele, și a suta parte din argintul, din grîul, din mustul și din untdelemnul, pe care l-ați cerut dela ei ca dobîndă.“
12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi, și nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.“ Atunci am chemat pe preoți, înaintea cărora i-am pus să jure că își vor ținea cuvîntul.
13 Și mi-am scuturat mantaua, zicînd: „Așa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui și de averile lui pe orice om care nu-și va ținea cuvîntul, și așa să fie scuturat omul acela și lăsat cu mînile goale!“ Toată adunarea a zis: „Amin.“ Și au lăudat pe Domnul. Și poporul s’a ținut de cuvînt.
14 Din ziua cînd m’a pus împăratul dregător peste ei în țara lui Iuda, dela al douăzecilea an pînă la al treizeci și doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n’am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.
15 Înainte de mine, cei dintîi dregători împovărau poporul, și luau dela el pîne și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu n’am făcut așa, din frică de Dumnezeu.
16 Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n’am cumpărat niciun ogor, și toți slujitorii mei erau la lucru.
17 Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, Iudei și dregători, afară de ceice veneau la noi din neamurile deprimprejur.
18 Mi se pregătea în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși, și păsări, și la fiecare zece zile se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n’am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentrucă lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.
19 Adu-Ți aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!