6 În ea era scris: „Se răspîndește zvonul printre popoare, și Gașmu spune că tu și Iudeii aveți de gînd să vă răsculați, și că în acest scop zidești zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor,
7 și că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Și acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino dar, și să ne sfătuim împreună.“
8 Am trimes următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu dela tine le născocești!“
9 Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze, și își ziceau: „Li se va muia inima, și lucrarea nu se va face.“Acum, Dumnezeule, întărește-mă!
10 M’am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese, și a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului: căci vin să te omoare, și au să vină noaptea să te omoare.“
11 Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!“
12 Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimetea. Ci a proorocit așa pentru mine, fiindcă Sanbalat și Tobia îi dăduseră argint.