1 Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată!A rămas ca o văduvă!Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntașă printre țări,a ajuns roabă astăzi!
2 Plînge amarnic noaptea, și-i curg lacrămi pe obraji.Niciunul din toți cei ce o iubeau n’o mîngîie;toți prietenii ei au părăsit-o,și i s’au făcut vrăjmași.
3 Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării și muncilor grele.Locuiește în mijlocul neamurilor, și nu găsește odihnă!Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.
4 Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porțile lui sînt pustii, preoții lui oftează;fecioarele lui sînt mîhnite, și el însuș este plin de amărăciune.
5 Asupritorii lui sar biruitori,vrășmașii lui sînt mulțămiți. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulțimii păcatelor lui;copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.