1 Vai! în ce întunecime a aruncat Domnul, în mînia Lui, pe fiica Sionului.A asvîrlit din cer pe pămînt podoaba lui Israel,și nu Și-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, în ziua mîniei Lui!
2 Domnul a nimicit, fără milă, toate locuințele lui Iacov.În urgia Lui, a dărîmat întăriturile fiicei lui Iuda,și le-a prăvălit la pămînt;a făcut de ocară împărăția și căpeteniile ei.
3 În mînia Lui aprinsă, a doborît toată puterea lui Israel;Și-a tras înapoi dela el dreapta, înaintea vrăjmașului,și a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuiește toate dejurîmprejur.
4 Și-a încordat arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor,și a prăpădit tot ce era plăcut privirilor,Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
5 Ca un vrăjmaș a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel,i-a dărîmat toate palatele, i-a prăbușit întăriturile,și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin.
6 I-a pustiit cortul sfînt ca pe o grădină,a nimicit locul adunării sale;Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul,și, în mînia Lui năpraznică a lepădat pe împărat și pe preot.
7 Domnul Și-a disprețuit altarul, Și-a lepădat locașul Său cel sfînt.A dat în mînile vrăjmașului zidurile palatelor Sionului;au răsunat strigătele în casa Domnului, ca într’o zi de sărbătoare.
8 Și-a pus de gînd Domnul să dărîme zidurile fiicei Sionului;a întins sfoara de măsurat, și nu Și-a tras mîna pînă nu le-a nimicit.A cufundat în jale întăritura și zidurile, cari nu mai sînt, toate, decît niște dărîmături triste.
9 Porțile îi sînt cufundate în pămînt; i-a nimicit și rupt zăvoarele.Împăratul și căpeteniile sale sînt între neamuri. Lege nu mai au,și chiar proorocii nu mai primesc nici o vedenie dela Domnul.
10 Bătrînii fiicei Sionului șed pe pămînt și tac;și-au presărat țărînă pe cap, s’au încins cu saci;fecioarele Ierusalimului își pleacă la pămînt capul.
11 Mi s’au strors ochii de lacrămi, îmi fierb măruntaiele,mi se varsă ficatul pe pămînt, din pricina prăpădului fiicei poporului meu,din pricina copiilor și pruncilor de țîță leșinați pe ulițele cetății.
12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pîne și vin?“Și cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății,își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
13 „Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?Cu cine să te pun alături, și cu ce să te mîngîi, fecioară, fiica Sionului?Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece?
14 Proorocii tăi ți-au proorocit vedenii deșarte și amăgitoare,nu ți-au dat pe față nelegiuirea, ca să abată astfel robia dela tine,ci ți-au făcut proorocii mincinoase și înșelătoare.
15 Toți trecătorii bat din palme asupra ta,șuieră și dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului, și zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă, și bucuria întregului pămînt?“
16 Toți vrăjmașii tăi deschid gura împotriva ta,fluieră, scrîșnesc din dinți, și zic: „Am înghițit-o!“„Da, aceasta este ziua pe care o așteptam, am ajuns-o și o vedem!“
17 Domnul a înfăptuit ce hotărîse,a împlinit cuvîntul pe care-l sorocise de multă vreme,a nimicit fără milă;a făcut din tine bucuria vrăjmașului,a înălțat tăria asupritorilor tăi!
18 Inima lor strigă către Domnul …Zid al fiicei Sionului, varsă zi și noapte șiroaie de lacrămi!Nu-ți da niciun răgaz, și ochiul tău să n’aibă odihnă!
19 Scoală-te și gemi noaptea cînd încep străjile!Varsă-ți inima ca niște apă, înaintea Domnului!Ridică-ți mîinile spre El pentru viața copiilor tăi,cari mor de foame la toate colțurile ulițelor!
20 Uită-Te, Doamne, și privește: cui i-ai făcut Tu așa?Să mănînce femeile rodul pîntecelui lor, pruncii desmierdați de mînile lor?Să fie măcelăriți preoții și proorocii în Locașul cel sfînt al Domnului?
21 Copiii și bătrînii stau culcați pe pămînt în ulițe;fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie;i-ai ucis, în ziua mîniei Tale, și i-ai jungheat fără milă.
22 Ai chemat groaza din toate părțile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.În ziua mîniei Domnului, n’a scăpat unul și n’a rămas cu viață.Pe cei îngrijiți și crescuți de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!“