2 Plînge amarnic noaptea, și-i curg lacrămi pe obraji.Niciunul din toți cei ce o iubeau n’o mîngîie;toți prietenii ei au părăsit-o,și i s’au făcut vrăjmași.
3 Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării și muncilor grele.Locuiește în mijlocul neamurilor, și nu găsește odihnă!Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.
4 Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porțile lui sînt pustii, preoții lui oftează;fecioarele lui sînt mîhnite, și el însuș este plin de amărăciune.
5 Asupritorii lui sar biruitori,vrășmașii lui sînt mulțămiți. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulțimii păcatelor lui;copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6 S’a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei.Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi cari nu găsesc pășune,și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7 În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce amintede toate bunătățile de cari a avut parte din zilele străbune;cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,iar vrăjmașii se uitau la el și rîdeau de prăbușirea lui.
8 Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă.Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzîndu-i goliciunea,și el însuș se întoarce în altă parte și oftează.