10 Bătrînii fiicei Sionului șed pe pămînt și tac;și-au presărat țărînă pe cap, s’au încins cu saci;fecioarele Ierusalimului își pleacă la pămînt capul.
11 Mi s’au strors ochii de lacrămi, îmi fierb măruntaiele,mi se varsă ficatul pe pămînt, din pricina prăpădului fiicei poporului meu,din pricina copiilor și pruncilor de țîță leșinați pe ulițele cetății.
12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pîne și vin?“Și cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății,își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
13 „Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?Cu cine să te pun alături, și cu ce să te mîngîi, fecioară, fiica Sionului?Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece?
14 Proorocii tăi ți-au proorocit vedenii deșarte și amăgitoare,nu ți-au dat pe față nelegiuirea, ca să abată astfel robia dela tine,ci ți-au făcut proorocii mincinoase și înșelătoare.
15 Toți trecătorii bat din palme asupra ta,șuieră și dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului, și zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă, și bucuria întregului pămînt?“
16 Toți vrăjmașii tăi deschid gura împotriva ta,fluieră, scrîșnesc din dinți, și zic: „Am înghițit-o!“„Da, aceasta este ziua pe care o așteptam, am ajuns-o și o vedem!“