3 Binecuvântat fie Dumnezeu, adică Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul întregii mângâieri,
4 Care ne mângâie în tot necazul nostru, ca noi să fim în stare să mângâiem pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
5 Pentru că aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel şi mângâierea noastră abundă prin Cristos.
6 Şi dacă suntem chinuiți este pentru mângâierea şi salvarea voastră, care este lucrătoare în răbdarea aceloraşi suferinţe pe care şi noi le suferim; iar dacă suntem mângâiaţi, este pentru mângâierea şi salvarea voastră.
7 Şi speranţa noastră despre voi este neclintită, ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor, tot aşa veţi fi şi ai mângâierii.
8 Fiindcă nu vă voim neştiutori, fraţilor, despre necazul care a venit peste noi în Asia, că am fost apăsaţi peste măsură, peste puterea noastră, încât am pierdut chiar speranţa de viaţă;
9 Dar aveam sentinţa morţii în noi înşine, ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii;