8 Prin onoare şi dezonoare, prin vorbire de rău şi vorbire de bine, ca înşelători şi totuşi adevăraţi,
9 Ca necunoscuţi şi totuşi bine cunoscuţi; ca murind şi iată, trăim; ca fiind disciplinaţi şi nu ucişi;
10 Ca întristaţi, totuşi totdeauna bucurându-ne; ca săraci, totuşi făcând bogaţi pe mulţi; ca neavând nimic şi totuşi stăpânind toate.
11 Corintenilor, gura noastră este deschisă spre voi, inima noastră s-a lărgit!
12 Nu sunteţi strâmtoraţi în noi, ci sunteţi strâmtoraţi în adâncurile voastre.
13 Dar ca răsplată de acelaşi fel, (vă vorbesc ca unor copii ai mei,) lărgiţi-vă şi voi.
14 Nu vă înjugaţi în mod inegal cu cei ce nu cred; fiindcă ce părtăşie are dreptatea la fărădelege? Şi ce comuniune are lumina cu întunericul?